Scriu după o pauză îndelungată.
Scriu la o masă mângâiată de razele zorilor.
Și,după multă vreme de război cu sine,renunț măcar o dată să mai scriu despre mine.
Postarea asta e diferită. Sunt tot eu,și tot cu propriile gânduri delectez numărul redus de cititori.
Un subiect destul de abordat în ultima perioadă,probabil și din cauza extinderii problemei în sine.
Etichetele.Prejudecățile.Răutatea.Critica nejustificată.
Observ zilnic,adesea împotriva propriei voințe,persoane care îndrăznesc să evite ideile societății cu privire la normalitate,să nu respecte anumite tipare. Greșeală netrecută cu vederea de ochii și mai ales gura lumii. De fiecare dată când trecem pe lângă blonda cu tricou roz neon,pe lângă tânara fardată negru cu haine largi sau pe lângă puștiul 'plinuț' cu iminenta gogoașă-accesoriu,îi vom privi cu o consternare ușor de remarcat.
Însă la fel se întâmplă și în rapoarte dintre persoanele aparent obișniute. Părerile despre alții le formăm din auzite,ne ghidăm prea mult după fizic și alocăm prea puțin timp gândirii,comunicării,profunzimii. Criticăm fără a înțelege,vorbim fără a fi informați,ne ascundem virtual prin opțiunea de anonimat,suntem deranjați de persoane cu care nu avem tangențe. Părerile negative ar trebui transmise sub forma unei critici constructive,însă imprecațiile și jignirile ne sunt întotdeauna la îndemână. Nu știm să apelăm la toleranță,să ignorăm atunci când ceva ne displace. Puțini știu să mai fie cu adevărat oameni.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu