YayBlogger.com
BLOGGER TEMPLATES

luni, 10 noiembrie 2014

Scrisoare monocromă

Oraș gri,anost. Te numesc 'bacovian' ca să compenseze cumva restul trăirilor ce te vizează...
'Metropolă' anemică și dezolantă, cum izbutești tu a scurge din mine tot ce reprezintă dorință de a trăi cu adevărat...
Chipuri apatice și grupări de betoane îmbâcsite;  Tablou deloc feeric,impuls de a cerceta în detaliu fiece prilej să te te părăsesc.
 Obosești și îngreunezi traiul,inhibi motivație,aspirații. Un punct insignifiant pe hartă,oază de neîncredere,asasin al vivacității mele juvenile.
Eu te voi părăsi...
Existența mea în tine se va șterge gradual,lent,însă sigur. Nemilos. Nemilos precum monocroma scrisoare din mâinile mele reci,ale cărei litere se scurg alene pe cioburile vremii.
Vremea. Inamicul din plan secundar. Mă privează de sustragerea rapidă din tine.
Și din nou zac neputincioasă la nenorocitul ăsta de birou,și iarăși număr,aștept anii,anii...anii până când sfioasele, fragilele aripi au să crească integral,au să se fortifice și îmi vor permite și mie -în final- să zbor. Zbor lin,înalt...departe. Și din zbor să livrez filele monocrome și fade. Și tu să-mi auzi,să-mi simți consternările,oraș mort... 


Până și fotogenia te-a părăsit. Ori...din mâinile tremurânde ce încercau să te plaseze într-un plan ușor liric s-a cam scurs dexteritatea.

duminică, 29 decembrie 2013

" Hai să... "

"-Hai să colaborăm cât se poate de eficient.

-Haide,hai să privim existența prin prisma pozitivității!

-Propun să luptăm împreună. Tu nu cunoşti ardoarea ce gravitează în jurul meu atunci când îmi doresc a înfrânge durerea,indiferent de natura sa,clișeele,temerile,nesiguranța,viciile. Alătură-te mie şi sprijină-mă.

-Nu-mi hrăni impulsivitatea,căci de asta mă ocup eu iar ea caută biruinţă. E o eroare majoră ce,da,mă toceşte considerabil...Însă haide!Învaţă-mă să o alung. Ori ai intenţia de a mă abandona,aidoma întregii mase de fiinţe umane (de care te izolez,căci doresc să evit deteriorarea ta) ?

-Hai să ne îndepărtăm de neajunsurile deja notorii pentru noi. De fapt,nu,haide să le umplem.Tu mă auzi?"

Într-un disonant şi patetic ecou este transmisă multitudinea de rugăminți. Eul meu intern dă de înțeles că ascultă,însă,în mod vădit, mă intrigă calmul său. Odinioară impetuos,acum analizează taciturn,pregătind decizia. Lunga așteptare este finalizată odată cu geneza răspunsului său prompt,ostil dar îndeosebi categoric:

"-Hai să nu."

Doborâtă psihic de verdict,mă prăbușesc,iar prăbușirea mea în vid pare interminabilă. Suspin și-ncerc să mă debarasez de deplorabila stare de spirit.
Și totuși...


Post-cădere: Deschid alene pleoapele. Lividă,stingheră și rece,blestem în taină acest inoportun răspuns. Debutul unui alt cataclism mintal îmi răpune ființa. 


marți, 16 iulie 2013

Oameni

Scriu călăuzită de o lampă în care ideile și inspirația și-au găsit domiciliul.
Scriu după o pauză îndelungată.
Scriu la o masă mângâiată de razele zorilor.
Și,după multă vreme de război cu sine,renunț măcar o dată să mai scriu despre mine.

Postarea asta e diferită. Sunt tot eu,și tot cu propriile gânduri delectez numărul redus de cititori.

Un subiect destul de abordat în ultima perioadă,probabil și din cauza extinderii problemei în sine. 

Etichetele.Prejudecățile.Răutatea.Critica nejustificată.

Observ zilnic,adesea împotriva propriei voințe,persoane care îndrăznesc să evite ideile societății cu privire la normalitate,să nu respecte anumite tipare. Greșeală netrecută cu vederea de ochii și mai ales gura lumii. De fiecare dată când trecem pe lângă blonda cu tricou roz neon,pe lângă tânara fardată negru cu haine largi sau pe lângă puștiul 'plinuț' cu iminenta gogoașă-accesoriu,îi vom privi cu o consternare ușor de remarcat.

Însă la fel se întâmplă și în rapoarte dintre persoanele aparent obișniute. Părerile despre alții le formăm din auzite,ne ghidăm prea mult după fizic și alocăm prea puțin timp gândirii,comunicării,profunzimii. Criticăm fără a înțelege,vorbim fără a fi informați,ne ascundem virtual prin opțiunea de anonimat,suntem deranjați de persoane cu care nu avem tangențe. Părerile negative ar trebui transmise sub forma unei critici constructive,însă imprecațiile și jignirile ne sunt întotdeauna la îndemână. Nu știm să apelăm la toleranță,să ignorăm atunci când ceva ne displace. Puțini știu să mai fie cu adevărat oameni.

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Paralele


                   

Mă regăsesc într-o realitate mizerabilă,trivială,experimentând adesea depresii lipsite de remediu.Sunt o anonimă dezorganizată,anchilozată şi solitară,de aceea realitatea în care mă dezvolt este în antinomie cu visele,aspiraţiile şi propriile mele lumi ipotetice.Astfel,am izbutit,fără prea mare osteneală,să mă anexez de vise,considerând lumea reală cu totul anostă,dezgustătoare. Caracterul meu ambiguu oscilează zilnic înte cele două lumi antitetice...însă apartenenţa sa la Terra se atrofiază,date fiind altercaţiile mele cu adepţii rasei umane.Deci mă întorc, tulburată într-o oarecare măsură,la continuarea procesului de edificare al propriului meu cosmos.

sâmbătă, 27 octombrie 2012

azi

Contraste grele se zbat in mine amplificand intensitatea gandurilor amorfe din capul meu.
Respir greoi, cu pauze lungi intercalate.
Obosesc dupa fiecare tentativa de a rosti vreun cuvant, caci vorbele-mi intepenesc pe limba.
Sirul gandurilor ajunge la capat de drum. Nu isi vad rostul . Nu imi vad rostul...
Ochii alearga,obositi,dupa refugii.
Insa lacrimile ii ineaca in marile somnului.

O alta zi irosita s-a plimbat in fata privirii mele epuizate.