YayBlogger.com
BLOGGER TEMPLATES

duminică, 29 decembrie 2013

" Hai să... "

"-Hai să colaborăm cât se poate de eficient.

-Haide,hai să privim existența prin prisma pozitivității!

-Propun să luptăm împreună. Tu nu cunoşti ardoarea ce gravitează în jurul meu atunci când îmi doresc a înfrânge durerea,indiferent de natura sa,clișeele,temerile,nesiguranța,viciile. Alătură-te mie şi sprijină-mă.

-Nu-mi hrăni impulsivitatea,căci de asta mă ocup eu iar ea caută biruinţă. E o eroare majoră ce,da,mă toceşte considerabil...Însă haide!Învaţă-mă să o alung. Ori ai intenţia de a mă abandona,aidoma întregii mase de fiinţe umane (de care te izolez,căci doresc să evit deteriorarea ta) ?

-Hai să ne îndepărtăm de neajunsurile deja notorii pentru noi. De fapt,nu,haide să le umplem.Tu mă auzi?"

Într-un disonant şi patetic ecou este transmisă multitudinea de rugăminți. Eul meu intern dă de înțeles că ascultă,însă,în mod vădit, mă intrigă calmul său. Odinioară impetuos,acum analizează taciturn,pregătind decizia. Lunga așteptare este finalizată odată cu geneza răspunsului său prompt,ostil dar îndeosebi categoric:

"-Hai să nu."

Doborâtă psihic de verdict,mă prăbușesc,iar prăbușirea mea în vid pare interminabilă. Suspin și-ncerc să mă debarasez de deplorabila stare de spirit.
Și totuși...


Post-cădere: Deschid alene pleoapele. Lividă,stingheră și rece,blestem în taină acest inoportun răspuns. Debutul unui alt cataclism mintal îmi răpune ființa. 


marți, 16 iulie 2013

Oameni

Scriu călăuzită de o lampă în care ideile și inspirația și-au găsit domiciliul.
Scriu după o pauză îndelungată.
Scriu la o masă mângâiată de razele zorilor.
Și,după multă vreme de război cu sine,renunț măcar o dată să mai scriu despre mine.

Postarea asta e diferită. Sunt tot eu,și tot cu propriile gânduri delectez numărul redus de cititori.

Un subiect destul de abordat în ultima perioadă,probabil și din cauza extinderii problemei în sine. 

Etichetele.Prejudecățile.Răutatea.Critica nejustificată.

Observ zilnic,adesea împotriva propriei voințe,persoane care îndrăznesc să evite ideile societății cu privire la normalitate,să nu respecte anumite tipare. Greșeală netrecută cu vederea de ochii și mai ales gura lumii. De fiecare dată când trecem pe lângă blonda cu tricou roz neon,pe lângă tânara fardată negru cu haine largi sau pe lângă puștiul 'plinuț' cu iminenta gogoașă-accesoriu,îi vom privi cu o consternare ușor de remarcat.

Însă la fel se întâmplă și în rapoarte dintre persoanele aparent obișniute. Părerile despre alții le formăm din auzite,ne ghidăm prea mult după fizic și alocăm prea puțin timp gândirii,comunicării,profunzimii. Criticăm fără a înțelege,vorbim fără a fi informați,ne ascundem virtual prin opțiunea de anonimat,suntem deranjați de persoane cu care nu avem tangențe. Părerile negative ar trebui transmise sub forma unei critici constructive,însă imprecațiile și jignirile ne sunt întotdeauna la îndemână. Nu știm să apelăm la toleranță,să ignorăm atunci când ceva ne displace. Puțini știu să mai fie cu adevărat oameni.